manazilnica

23 IANUARIE

Psalmii 109.21-31 şi 110

            „Lucrează pentru Mine, din pricina Numelui Tău”, cere Acela care a fost deja numit în versetul 16 „Cel întristat şi Sărac” (v. 21, 22; comp. cu Ioan 12.28). „Să ştie că aici este mâna Ta…” (v. 27). Dumnezeu trebuia, pentru gloria Numelui Său, să-L izbăvească pe Cel care II chema. Şi aceas­ta este tema Psalmului 110! Ce contur prinde el după tabloul umilinţei Omului durerii! Domnul stătuse „la dreapta Celui Sărac” pentru a-L salva (Psalmul 109.31); acesta a fost trecu­tul. Pentru prezent, L-a pus să şadă la dreapta Sa, proclamân-du-Şi întreaga satisfacţie cu privire la lucrarea încheiată (v. 1; Efeseni 1.20). Şi din nou mai târziu – promite versetul 5 -„Domnul, (de) la dreapta Ta, îi va zdrobi pe împăraţi în ziua mâniei Sale”. Vrăjmaşii Lui din Psalmul 109 vor fi puşi ca aşternut al picioarelor Sale: aservirea acestora va face parte din gloria Sa.

            Acest psalm este citat nu mai puţin de opt ori în Noul Testament; practic, el serveşte ca fir călăuzitor întregii Epistole către Evrei (cap. 1.13; 7.17; 10.13…).

            Acestor promisiuni făcute lui Mesia i se adaugă una care se referă la drumul Său pe pământ (v. 7). Hristos, Om, tre­buia să găsească pe pământ câteva clipe, rare, de înviorare, care să-L încurajeze şi să-I întărească inima (de exemplu, Luca 7.9,44; 9.20; 10.21,39; 23.42)…

20 IANUARIE

Psalmul 107.23-43

            Mulţi oameni nu se gândesc la Dumnezeu decât în mo­mentul încercării. Trebuie atunci să se mai mire de ce le sunt trimise? Asemeni acestor marinari prinşi de furtună (v. 23-28), oamenii sunt uneori puşi în situaţii disperate (Luca 8.23…). Dumnezeu vrea prin acestea să-i facă să conştientizeze totala lor neputinţă şi deşertăciunea întregii lor înţelepciuni (v. 27; Psalmul 108.12). Cu ce scop? Ca să-i determine să strige că­tre El. Atât aşteaptă Domnul pentru a interveni. La glasul Său, valurile se potolesc (v. 29). Şi, în acelaşi timp, se linişteşte sufletul omului, când consimte să-I încredinţeze Domnului cârma pentru a fi condus în portul dorit! (v. 30).

            Aceste căi ale lui Dumnezeu pentru mântuirea sufle­tului au câte un corespondent în viaţa celui credincios. Resursele terestre din care el se adăpa pot seca (v. 33; comp. cu 1 împăraţi 17.7), însă, în acelaşi timp, Domnul îl va face să găsească apa vie în locul în care nu o căuta (v. 35; Exod 15.22-25). Ceea ce părea arid şi amar va deveni pentru suflet, cu siguranţă, un izvor de bucurie şi de putere. „Cine este înţelept va lua seama la aceste lucruri şi va înţelege bu­nătăţile Domnului” (v. 43). Să fim siguri că toate împrejură­rile noastre, atât cele dureroase cât şi cele plăcute, sunt dis­tribuite prin „bunătatea Lui care rămâne pentru totdeauna” (comp. cu v. 1).